De la 13 ani se arăta foarte încântat când vedea fotografiile realizate cu primul aparat cu film și realiza că îi plăcea să se folosească de tot ce găsea prin casă, ca și cadre, doar să fie o fotografie diferită și frumoasă. În prezent Dan Dumitru are un studio propriu și lucrează la perfecționarea tehnicii pe care o are, inspirându-se din rândul fotografilor internaționali. De ce crede cu tărie că relația dintre fotograf și client este cea mai importantă și cum trebuie să te cunoști înainte, să povestești înainte, până să treci la ședința foto, dar și ce planuri are pentru următoarea perioadă artistul în devenire, aflați acum, din interviul acordat publicației Scurtpe2.
Silvia BUNICĂ: De când a început pasiunea pentru fotografie și care a fost primul cadru de care ai fost într-adevăr mulțumit ?
Dan DUMITRU: Am început să fotografiez din pasiune și curiozitate încă de la vârsta de 13 ani. Eram încântat atunci când părinții îmi cumpărau un film, mi-l puneau în aparat și mă lăsau să-l butonez și să descopăr. Însă așteptarea era mare atunci când trebuia să merg cu mama să-mi developeze filmul și așteptam întotdeauna să primesc plicul cu poze. După o perioadă îndelungată de experimentare pe aparatele foto digitale, la vârsta de 17 ani am avut primul meu DSLR. Atunci am înțeles că fotografia reprezintă pentru mine propriul mod de exprimare, propriul meu mod de a scrie povești și de a mă relaxa. O descoperire pe care am făcut-o odată cu trecerea anilor a fost aceea că mi-am dat seama cât de ușor este atunci când plăcutul cu utilul fac cea mai bună echipă, așa că am trecut la treabă. Am deschis propriul studio foto-video, STUDIO ONE. Atunci visele mele au început să prindă contur. Totul părea mai real și mai aproape de mine. Am început cu ședințe foto și evenimente: nunți, botezuri, majorate, cununii, etc. Atunci când te dedici muncii tale și faci în așa fel să îți respecți clientul, cu siguranță ți-ai făcut cea mai bună reclamă: RECOMANDAREA. Și așa, evenimentele încep să se înmulțească din ce în ce mai mult și în mai multe orașe.
S.B.: Ești tânăr, ești la început de drum, faci parte deja dintr-o echipă de profesioniști, ce țeluri ți-ai propus pentru următorii ani?
D.D.: Mereu voi încerca să mă perfecționez și voi știi la ce nivel sunt. Pentru a evita stagnarea, am decis să mă compar întotdeauna cu cei care sunt mai buni decât mine și să accept să învăț de la ei.
S.B.: Ce calități definesc un bun fotograf?
D.D.: De obicei, într-o ședință foto, cadrele cele mai reușite sunt cele de final, când oamenii se relaxează în fața aparatului și nu mai au trac, expresivitatea fiind mai vizibilă și mai bine exprimată.
S.B.: Cum se îmbină facultatea ta cu fotografia?
D.D.: Fotografia nu a reprezentat decât un mod de relaxare în timpul facultății. După ce mă simțeam înconjurat de informații și materie, în weekend îmi luam aparatul în mâna și colindam Bucureștiul și alte orașe fără să țin cont de condițiile de afară, ci doar de starea și dorința mea de a face asta.
S.B.: Care ar fi ședința foto pe care ți-ai dori să o faci, cu cine și în ce împrejurări, pe viitor?
D.D.: Foarte bună întrebare, îmi place, însă nu m-am gândit la un răspuns din care să întelegeți acum ceva. Ședința foto ideală pe care mi-aș dori să o fac este acea ședință unde să cunosc cu ajutorul aparatului de fotografiat oameni extrem de expresivi, iar pe lângă asta am nevoie de un fundal negru sau alb. Dorință simt de fiecare dată când țin aparatul de fotografiat în mână. Dacă ar fi nevoie să vă spun împrejurările, nu ar fi prea greu să dau răspunsul, asta pentru că iubesc starea naturală a lucrurilor, a oamenilor și a naturii, așa că întotdeauna îmi voi crea cadrul de care am nevoie dacă am persoana potrivită în fața obiectivului.
